Bicicleta poate fi definita in general ca fiind un vehicul rutier cu doua roti asezate in linie una in spatele celeilalte, pus in miscare prin intermediul a doua pedale actionate cu picioarele. Se estimeaza ca mersul pe bicicleta este de trei ori mai eficient din punct de vedere energetic decat mersul pe jos, iar viteza este de trei – patru ori mai mare.
Fiind inventate in Europa secolului 19, bicicletele sunt acum in numar de peste un miliard, asigurand in multe regiuni mijlocul principal de transport. Ele sunt de asemenea foarte populare ca mod de recreatie, si au fost adaptate pentru folosinta in multe alte domenii ale activitatii umane. Am avea ca exemplu, domeniul jucariilor, aplicatiilor militare, serviciilor de curierat, fitness-ului si nu in ultimul rand sportului numit ciclism.
Forma si configuratia de baza a cadrului, rotilor, pedalelor, sezutului si a ghidonului au suferit mici schimbari in 1885, cand a fost construit primul model cu lant. Odata cu aparitia materialelor moderne de fabricatie si a proiectarii asistate de calculator, multe dintre detaliile importante au fost si ele imbunatatite. Acestea au permis raspandirea modelelor speciale pentru cei ce practica un anume tip de ciclism.
Bicicleta a influentat istoria in mod considerabil, atat in domeniul cultural cat si in cel industrial. In anii de inceput, constructia bicicletelor s-a inspirat din tehnologiile deja existente; dar in ultima vreme bicicleta a contribuit la randul ei la dezvoltarea tehnologiilor atat in vechile domenii cat si in altele noi.
Scurta istorie a bicicletei incepe cu:
“Celeriferul”
Stramosul bicicletei este considerat Celeriferul. Acesta a fost inventat in 1790 de catre contele francez Sivra. Era format dintr- un ansamblu de doua roti de lemn, legate intre ele printr-un cadru. Cel ce o folosea, statea pe o sa plasata in partea din spate si impingea celeriferul cu picioarele. Schimbarea de directie se facea printr-o smucitura imprimata partii din fata.
“ Drezina”
In anul 1818 baronul german Karl Drais construieste drezina, asemanatoare cu celeriferul, dar care avea roata din fata orientabila, iar saua era plasata la jumatatea distantei dintre roata din fata si roata din spate. Deoarece se facusera doar mici imbunatatiri, nici acest mijloc de deplasare nu avea pedale. Deplasarea se facea tot prin impingerea solului cu picioarele, deci nici aceasta nu era o adevarata bicicleta.
“Primul vehicul pe doua roti”
Prima bicicleta adevarata, un vehicul pe doua roti actionat cu pedale, a fost inventata de Kirkpatrick Macmillan (1812-1878), un fierar din Dumfries, in jurul anului 1835. Cadrul si rotile bicicletei moderne fusesera deja inventate de Sauerbrun si Niepce in 1816. Macmillan a adaugat pedale si o frana, ceea ce a dus la obtinerea unui vehicul functional, predecesorul recognoscibil al bicicletei moderne.
Noua bicicleta era destul de greoaie. Avea roti de fier, fara pneuri. Roata din fata avea diametrul de 84 de centimetri, iar cea din spate, 106 centimetri. Bicicleta, permitea oricui sa calatoreasca prin puteri proprii, mai repede decat putea alerga. Din cauza lipsei pneurilor, calatoria era plina de hopuri si incomoda, de aceea acestor prime biciclete li s-a atribuit si porecla “zdruncinatoare de oase”.
“Velocipedul”
In 1849 mecanicul german Heinrich Fischer a montat pedale la roata din fata orientabila, asigurand astfel propulsia prin actionarea directa a vehiculului si nu prin atingerea pamantului. Istoria acestei inventii este controversata. Unii spun ca fratii Ernest si Pierre Michaux, rotari din Paris, aveau la reparat o dreziana si s-au gandit sa monteze un sprijin pentru picioare. La inceput au folosit o prelungire a axului rotii din fata, apoi, inspirandu-se dupa modelul manivelei cu care ei actionau piatra lor de ascutit cutite, au montat niste pedale asemanatoare cu cele de azi.
Cert este ca, in 1865 fratii Michaux inventeaza velocipedul (“picior iute” in traducere din limba latina), sau biciclul (bicicleta cu doua roti inegale). Noul vehicul, avea roata din fata prevazuta cu pedale, iar pe roata din spate se afla saua, care era plasata deasupra rotii. Dimensiunile rotilor erau disproportionate, astfel: roata din fata era mai mare decat roata din spate. Acest tip de bicicleta a fost confectionat din lemn, insa mai tarziu, rotile au fost facute din fier.
Trebuie spus ca, nici aceasta inventie pe doua roti nu a incantat lumea, deoarece era la fel de incomoda ca si bicicleta baronului, iar mersul pe un drum de tara sau pe unul pietruit era atat de neplacut, incat bicicletei de lemn cu pedale i se potrivea de minune aceeasi porecla ca si celei anterioare “zdruncinatorul de oase”!
1870 – 1890 – Este perioada in care bicicleta din lemn este inlocuita de cea construita in totalitate din metal, rotile fiind prevazute cu cauciucuri foarte tari.
Avand pedalele fixate tot pe roata din fata, fara lant intre roti, noua inventie arata foarte ciudat: roata din fata, pe care era fixata si saua, era mult mai inalta in comparatie cu cea din spate. Si a devenit tot mai mare, pe masura ce constructorii si-au dat seama de un lucru foarte clar: cu cat era roata mai mare, cu atat se parcurgea o distanta mai lunga la fiecare pedalare.
Aceasta masinarie a fost si prima care a purtat oficial numele de bicicleta. Modelul a fost o atractie doar intre anii 1880 – 1890, deoarece costa foarte mult (echivalentul salariului mediu al unui muncitor pe sase luni), dar si pentru ca, era foarte periculoasa. Toata greutatea fiind in partea din fata, la orice oprire brusca sau la lovirea rotii de o piatra, bicicleta se rasturna in fata, iar cel ce mergea pe ea, cadea de pe roata inalta exact in cap. De aceea, pentru mai multa siguranta, a fost inventata tricicleta cu roti inalte in spate, special construita pentru femei. Cu ea se plimbau insa si doctorii, preotii, sau oamenii mai bogati, deoarece le dadea un aer de superioritate si eleganta.
“Triciclul”
In 1873 se inventeaza triciclul, care semana cu tricicleta de astazi utilizata de copii. Putem spune ca aceasta inventie este functionala si astazi, numai ca este adaptata la dimensiunile copiilor de 2-3 ani.
In 1874 profesorul Macquron-Rankin, de la Universitatea Glasgow din Scotia (Marea Britanie), publica primul studiu teoretic privind dinamica bicicletei.
Trecerea de la biciclu la bicicleta se datoreaza englezului Lawson care, in 1879, a inventat roata din spate cu lant de trasmisie, cadrul cu pedalier si sistemul ghidon-furca si compatriotului sau J.K.Starly, care in 1885 construieste bicicleta cu roti egale si cadrul din tuburi metalice, avand toate elementele bicicletelor moderne.
Ultima perfectionare esentiala a fost realizata de John Boyd Dunlop, in 1887, prin utilizarea pneului de cauciuc. De atunci s-au realizat sute de imbunatatiri, dar elementele de baza au ramas aceleasi.
In ultima parte a secolului bicicleta prinde forma consacrata. Cea mai importanta contributie in acest produs care nu va fi niciodata unul finit este reprezentata de cadrul in forma de romb. Pe rand au fost introduse anvelopele umflate cu aer, franele si pinionul liber. Moda bicicletei a prins in randul oamenilor si s-a inceput organizarea competitiilor sportive. Industria pariurilor a crescut multumita curselor pe velodrom din ce in ce mai populare, iar ciclismul de sosea incepea sa capete notorietate, mai ales datorita curselor cu traditie in care se concureaza si astazi. Meseria de ciclist devine una atractiva, premiul unei competitii fiind mai mare decat salariul pe cativa ani al unui fermier obisnuit. Marile mize din competitii au facut ca bicicletele sa devina in continuare din ce in ce mai bune iar ciclismul sa aiba o anvergura din ce in ce mai mare.
Surse:
http://www.lumea-copiilor.ro/enciclopedie/istoria_bicicletei/istoria_bicicletei.php
http://jurnalspiritual.eu/inventii-care-au-schimbat-lumea-secolului-al-xix-lea-bicicleta1879/
